Povestea minifotbalului românesc – episodul 3 | Parcurs de campioană! Muncă, istorie și glorie!

Parcurs de campioană! Muncă, istorie și glorie!

Partea 3

Călătoria cu vaporul, cupa și cinci mii de spectatori la finală!

Ingredientele principale ale rețetei succesului din minifotbalul românesc, creată în Comitetul Executiv de la Codlea și preluată ulterior de toți cei care s-au implicat în minifotbal pentru a-l dezvolta, au fost pasiunea, încrederea si munca până la convertirea ei, din punct de vedere al percepției mentale, în hobby.

Campionatul European din 2013

Aceasta ediție s-a desfășurat la Rethimno, în Grecia. Au participat 24 de echipe naționale.

Naționala României a făcut un cantonament de câteva zile in Buzău, înainte de acest campionat, și apoi a plecat cu autocarul spre Grecia. Drumul până la locul de desfășurare a competiției a durat vreo 40 de ore.

Jucătorii naționalei noastre, împreună cu staff-ul, ar putea scrie o carte, care ar putea fi de mare succes la public, dacă ne-am referi doar la peripețiile prin care au trecut pe drumul spre Rethimno. În Bulgaria au fost multe blocaje rutiere, fiindcă se construiau autostrăzi. În ciuda acestor întâmplări, toți componenții naționalei si-au păstrat cumpătul și în gândul lor a rămas nealterată dorința de a câștiga al 4-lea trofeu consecutiv.

Au ajuns în Grecia, s-au îmbarcat din Piraeus pe feribot, au călătorit pe Marea Mediterană vreo 10 ore, debarcând in Heraklion.

Dorința lor de a se încorona din nou cu titlul european a rămas la cote înalte și, după sosirea în Heraklion, au luat iarăși autocarul și au ajuns la Rethimno.

Baza sportivă cu terenurile pe care s-au disputat meciurile era amenajată pe plajă.

La fiecare partidă a Campionatului European participau trei, patru mii de spectatori, era o atmosferă plină de euforie, în toate tavernele din Rethimno și din zonă oamenii se uitau la televizor pentru a urmări acele partide.

România joacă finala cu Croația – un meci foarte antrenant, naționala noastră evoluează foarte tacticizat, băieții  calculează bine fiecare pas, România câștigă cu 2 la 0.

Vaporul de întoarcere de la Rethimno la Piraeus, era mai greu, mai sclipitor, dar și mai mândru, fiindcă ducea pe mări și Trofeul Campionatului European, câștigat încă o dată de România.

Campionatul European din 2014

În acel an competiția s-a desfășurat în Muntenegru. Inițial, turneul trebuia să se desfășoare în Israel, dar, din cauza problemelor socio-politice existente în Țara Sfântă la acea vreme, a fost ales ca loc pentru desfășurare, Muntenegru.

Naționala noastră nu a mai mers pe mare pentru a ajunge la turneu, dar jocul ei a mers, vorba aceea, ca pe apă. Cu Tiberiu Lajos la al cincilea turneu consecutiv de Campionat European, ca antrenor, naționala României a jucat, strategic, foarte bine.

România câștigă finala la limită, scor 1 la 0 cu Slovenia și, probabil, cei din cadrul Federației au și sunat în România din Muntenegru, la o fabrică de mobilă, pentru a comanda o vitrină mai mare, fiindcă deja erau cinci cupe europene câștigate.

După acest Campionat European, Tiberiu Lajos nu a mai ocupat postul de antrenor al naționalei.  Se spune, așa, în general, în funcție de context, să te bucuri de momente ăn viață, mai mult decât de lucruri. Tiberiu Lajos, în calitatea sa de antrenor, a creat asemenea momente și s-a bucurat, ori poate, putem spune, s-a putut bucura de ele, o țară întreagă.  Respect Tiberiu Lajos!

O lungă perioadă de timp, după competiția din Muntenegru, naționala țării noastre nu s-a mai reunit pentru meciuri de verificare, motivele fiind multiple.

Campionatul European din 2015

Competiția s-a disputat în Croația, au participat 32 de echipe, erau sportivi mulți și, sigur, era și valoare în cele 32 de echipe naționale. România abia ce apucase să își aranjeze în vitrină al cincilea trofeu.

Scot pieptul in față, țin fruntea sus si preiau frâiele naționalei, cu speranța că pot continua pe drumul de aur cu naționala pe care a purtat-o atâta timp Tiberiu Lajos, doi oameni pentru care minifotbalul nu mai avea prea multe mistere la ora aceea. Aceștia erau Paul Costaș și Dan Ștefan Cojocaru. Noul antrenor a fost numit Tudor Simon, secondat de Cristian Lupu.

Înainte de turneul din Croația, naționala a urmat un plan riguros de antrenament, într-un cantonament care a durat trei săptămâni.

România iese din grupe, joacă perfect în toate fazele eliminatorii și ajunge în finală contra Croației.

Când au ieșit de la vestiare pentru a intra pe teren, văzând peste cinci mii de spectatori în tribune, cum era firesc, naționala noastră a rămas impresionată de atmosferă si s-a simțit datoare, impresionând și ea, la rându-i, printr-un joc care, de multe ori, se vede doar pe PlayStation.

România a învins cu 5 la 1 pe Croația, devenind pentru a șasea oară consecutiv, campioană europeană.

Ce mai e de zis? Felicitări tuturor!