Dan Cojocaru: „Acțiunea din Libia a încheiat cu succes un an frumos al minifotbalului românesc.”

Echipa națională de minifotbal a României a încheiat anul 2024 cu un nou trofeu în palmares, Minifootball Master Cup, după ce a învins Libia, la Derna, cu scorul de 2-1, golurile fiind marcate de Balogh și Nemițanu.

Campioana mondială en-titre, titlu cucerit în Emiratele Arabe Unite, în noiembrie 2023, încheie acest an, 2024, cu un loc 2 la EMF EURO (Bosnia – Herțegovina), al treilea consecutiv de acest fel, după cele din 2018 și 2022, un loc 2 la EMF Nations Games din Muntenegru și acest trofeu de Master Cup, de la Derna.

Prin acest ultim joc, România a început oficial pregătirile pentru apărarea titlului mondial la turneul final programat între 21 mai și 1 iunie 2025, la Baku în Azerbaidjan.

Despre toate acestea, stăm de vorbă cu managerul echipei naționale, Dan Ștefan Cojocaru.

Site FRM: Domnul Cojocaru, un nou trofeu pentru România după un meci desfășurat într-o atmosferă de excepție. Cum a fost atmosfera, cum a fost meciul în sine?

Dan Cojocaru: O atmosferă incendiară, nu am mai trăit eu personal așa ceva din finala de la Vrsar, din Croația (n.r. EMF EURO 2015), când au fost 6000 de spectatori în tribune. O parte din jucători nu știu dacă au mai trăit o așa atmosferă acum la Derna, au fost peste 3000 de oameni în tribune, care au scandat și susținut echipa Libiei, dar și pe noi ne-au aplaudat la turul stadionului făcut cu trofeul Cupei Mondiale, înainte de meci, dar și după meci, cu noul trofeu câștigat acolo.

Un stadion extraordinar, unul dintre cele mai frumoase din lume, poate concura cu cel de la Chișinău, din Republica Moldova. Spații foarte mari, aerisit, imagine foarte frumoasă, sistem VAR, spații pentru reporteri și presă. Un stadion care are tot ce-i trebuie pentru a fi la standardele mondiale.

Meciul, așa cum am spus și înainte de deplasare, a fost pentru noi o primă acțiune în vederea pregătirii Campionatului Mondial din Azerbaidjan. Un meci tratat cu foarte mare seriozitate, fiind o finală. Pentru libieni nu a fost deloc un meci cu caracter amical, ei l-au tratat ca pe o mare finală, au venit cu 3-4 zile înainte, în cantonament. O echipă foarte bună a Libiei, arțăgoasă, cum s-a văzut și pentru cei care au urmărit meciul în direct sau înregistrat.

Noi ne-am făcut jocul nostru, am avut câteva oportunități de a deschide scorul mai repede, am marcat până la urmă, a venit acea egalare, spun eu cam forțată, meciul fiind întrerupt pentru a se acorda un cartonaș galben. Ei au repus mingea repede, ne-au luat prin surprindere și au egalat, arbitrul validând golul, deși eu nu cred că putea face acest lucru. Probabil și ca urmare a presiunii din tribune, fiind vorba de țara gazdă, a validat totuși golul.

Au venit minutele de prelungire, am reușit să ne distanțăm, cum era și normal, ei nu au mai contat, au căzut fizic, am mai avut câteva ocazii mari. Ne-am asigurat victoria și acest nou trofeu, Master Cup, pe continentul african, o „pată” de culoare în palmaresul echipei naționale, condițiile de acolo fiind la superlativ, de 7 stele.

Site: Deci a reprezentat o imagine bună pentru echipa noastră națională și pentru România, prezența acolo, nu?

D.C.: Da, ei ne-au tratat ca pe o adevărată campioană mondială, interviuri, poze peste tot, în oraș, pe stradă, la stadion, la hotel. Am participat cu toată echipa și delegația la Gala Minifotbalului African și la tragerea la sorți a Cupei Africii, unde au fost 24 de președinți de federații. La Gală, Confederația Africană a premiat cei mai buni sportivi, organizatori, antrenori și jucători, au fost peste 40 de premii. Deși era o Gală a premiilor pentru ei, și acolo toată lumea vorbea de noi, a făcut poze cu noi și a întrebat despre noi. Ceea ce confirmă faptul că România este o forță în minifotbalul mondial.

Site: Se încheie un an 2024 cu o nouă performanță majoră, locul 2 la Campionatul European, câștigarea acestui ultim trofeu în Libia, precum și locul 2 de la Nations Games. Un an foarte bun pentru minifotbalul românesc, nu?

D.C.: Da, eu zic că a fost un an bun, cu această „povară” pe umeri, a titlului mondial. Am avut acțiuni la Oradea, în Muntenegru, apoi Europeanul de la Sarajevo, unde, din păcate, am luat din nou titlul de vicecampioană. Iar această acțiune în Libia, fantastică, extravagantă a încheiat cu succes un an frumos al minifotbalului românesc.

Site: Urmează marea încercare, apărarea titlului mondial la Baku, nu?

D.C.: Da, am avut această primă acțiune de pregătire, urmează să mai stabilim 1-2 acțiuni la începutul anului, urmând ca cea de-a treia să se facă chiar la Baku. Nu vom mai face acel mini-cantonament în țară și apoi deplasarea, vom merge acolo cu 2-3 zile înainte, încercând să ne adaptăm la vreme, la condițiile de acolo și la terenurile din Baku.

Nu va fi ușor, știm cine este Azerbaidjanul, o echipă puternică, foarte bine organizată, foști campioni europeni, o echipă clasată mai tot timpul în primele 4 din Europa. Joacă și acasă, cu presiunea publicului, a susținătorilor. Ardoarea, abnegația și dorința mare a lor, atunci când o echipă din această zonă joacă acasă, poate să-i confere și un mic avantaj, dar România a dovedit mai tot timpul că luptă din primul și până în ultimul minut, indiferent de țara în care joacă.

Toate trofeele mari ale noastre au fost luate în deplasări, vom încerca și de această la Baku, în luna mai, să ne apărăm trofeul mondial.